Putem invinge cancerul impreuna!
Home
 

Interviu cu Dr David Servan Schreiber despre cancer

“Cancerul poate fi invins prin mijloace la indemana oricui”

David Servan Schreiber

Medic psihiatru de renume international, autor de carti cu succes urias, David Servan Schreiber s-a confruntat el insusi cu cancerul. O lupta in care a invins si a carei experienta o comunica in speranta de a fi de folos.

Povestea celui pe care presa internationala il numeste familiar DSS este una de roman. Psihiatru si neurolog de anvergura mondiala, David Servan Schreiber avea de la bun inceput toate atuurile pentru a deveni o vedeta. Foarte carismatic, binecunoscut pentru ca este fiul cel mare al faimosului JJSS (Jean Jacques Servan Schreiber – fondatorul revistei L. Express si autor al cartii “Sfidarea Mondiala”), David se afirma ca cercetator in domeniul neuropsihiatriei, la una dintre cele mai celebre universitati medicale americane, cea din Pittsburg. In 2003 lanseaza o carte care avea sa devina un bestseller mondial, “Vindeca stresul, anxietatea si depresia, fara medicamente si fara psihanaliza”, bulversand lumea psihiatriei prin concluzia sa scandaloasa: boala secolului 21, stresul (anxietatea, alienarea), poate fi contracarata fara medicamente, prin mijloace naturale aflate la indemana oricui. Patru ani mai tarziu vine cu o noua “bomba”: “Anticancer”. Lumea afla stupefiata ca faimosul si carismaticul DSS a suferit el insusi de un cancer la creier. Dupa o operatie, chimioterapie si toate demersurile pe care le cunoaste medicina conventionala, atunci cand parea ca totul a intrat in normal, cancerul sau a recidivat. A urmat o noua operatie, numai ca de data aceasta, tanarul cercetator si-a dat seama ca mijloacele acceptate de medicina conventionala nu sunt suficiente. Pentru a se vindeca complet, avea nevoie sa stie mai mult. Astfel, fondeaza pe langa Universitatea de Medicina din Pittsburg un centru de cercetari “integrative”, care pleaca de la premisa ca pentru a combate boala trebuie sa apelam, inainte de toate, la psihic si la fortele sufletesti. Ani de zile face cercetari aprofundate in domeniul cancerului, se consulta cu cei mai mari experti mondiali, participa la conferinte de pe intreaga planeta si digera toata literatura stiintifica pe tema cancerului. Concluzia sa: “Cancerul este mai mult o chestiune de stil de viata.

Fiecare dintre noi avem in corp celule canceroase, dar boala nu se declanseaza la toti. Am vrut sa aflu care este motivul pentru care unii dintre noi fac cancer si altii nu. Ceea ce am descoperit este faptul ca, asa cum toti avem celule canceroase in corp, tot asa avem si mijloacele naturale de a ne apara impotriva cancerului. Nu trebui decat sa invatam sa ne servim de aceste mijloace naturale”. Fara sa nege nici un moment medicina conventionala, si dupa ce a testat pe el insusi toate recomandarile pe care le face, David Servan Schreiber explica felul in care putem sa ne folosim de mijloacele noastre naturale de aparare impotriva acestei boli, care a devenit principala cauza a mortalitatii in lumea contemporana. In interviul pe care l-a acordat revistei “Formula AS”, l-am rugat pe celebrul om de stiinta franco-american sa explice cat se poate mai clar programul anticancer, elaborat prin propria sa experienta de lupta cu boala, pe care a izbutit s-o invinga de doua ori.

“In stadii declansate deja, tumorile canceroase trebuie operate”

Horia: Care este diferenta intre terapia anticancer pe care o propuneti dvs. si abordarea medicinei clasice in ceea ce priveste cancerul?

David: In primul rand, as vrea sa precizez un element foarte important: atunci cand cancerul s-a declansat deja, atunci cand exista deja o tumora canceroasa, asa cum s-a petrecut in cazul meu, abordarea medicinei clasice este singura posibila pentru stadiul in care se afla stiinta in acest moment. Operatia, chimioterapia si celelalte masuri care se iau in acest caz mi-au salvat viata. Exista si ceea ce stiinta numeste “remisii spontane”, adica o retragere a tumorii, uneori definitiva, dar mecanismele ce se pun in miscare in aceste cazuri rare nu sunt descifrate de catre stiinta in acest moment. Pur si simplu, nu stim cum se petrece acest lucru. Dar in majoritatea lor covarsitoare, tumorile canceroase trebuie operate. Nici un moment nu am sustinut faptul ca medicina clasica trebuie evitata, ci dimpotriva. Ceea ce s-a petrecut cu mine m-a facut insa sa-mi pun intrebari. Dupa ce am facut tot ceea ce puteam sa fac cu mijloacele traditionale de tratament, m-am intors la viata mea obisnuita, mi-am reluat lucrul la universitate si la Centrul de cercetari integrale in medicina, parea ca totul reintrase in normal. Voiam sa uit de cancer. Numai ca, intr-o buna zi, medicii mi-au spus: “Stiti, cancerul a revenit”. Cand ai trecut odata pe langa moarte, viata este altfel, are o savoare si o intensitate fantastica. Asa era pentru mine. Revenirea cancerului a fost ca o recadere in infern. Atunci am inceput sa-mi pun cu adevarat intrebari: Ce se intamplase? De ce revenise cancerul? Faptul ca o tumora canceroasa se dezvolta in corpul meu nu este un lucru normal. Avem mii de mici celule canceroase in corp, dar ele raman inactive pana cand ceva anume le face sa se trezeasca. Ce anume activeaza aceste celule canceroase? Nu stim. Dar stim ca intr-un fel sau altul, corpul nostru isi mobilizeaza mijloacele sale de aparare naturale, curata terenul si blocheaza dezvoltarea acestor celule maligne. Corpul meu nu-si facuse treaba bine, din moment ce cancerul meu se reactivase. De ce? Voiam un raspuns la aceasta intrebare si acesta a fost punctul din care au pornit cercetarile mele ulterioare. Stiinta medicala conventionala se intereseaza in primul rand de tumora: trebuie detectata si apoi distrusa prin orice mijloace – chirurgicale, radioterapie, chimioterapie… Nu exista alta cale, trebuie sa faci asta. Dar pe mine ma interesa si restul. Abordarea mea a fost sa pornesc de la ceea ce inconjoara tumora, “terenul” pe care aceasta se dezvolta si care ii influenteaza evolutia. Stim ca pentru a se dezvolta, o tumora are nevoie de un mediu inflamatoriu, fara de care aceasta nu ar putea rezista sistemului nostru imunitar. Deci e nevoie, pe de-o parte, sa determinam ce creeaza acest mediu inflamatoriu, si pe de-alta, sa aflam elementele care stimuleaza mecanismele noastre de aparare. Apoi, tumora, pentru a se dezvolta, are nevoie sa creeze noi vase sanguine, pentru a primi oxigenul de care are nevoie. Trebuia deci sa aflu care sunt factorii ce influenteaza toate acestea, conform unei logici simple. Trebuia sa inteleg cum functioneaza aceste mijloace naturale de aparare, inainte de a le utiliza, de a le stimula, si chiar de a le amplifica, daca este posibil. Si, ca sa va raspund in sfarsit la intrebare, ceea ce diferentiaza abordarea mea de cea clasica este ideea de a actiona asupra acestor elemente care favorizeaza dezvoltarea tumorii, in loc sa astept ca ea sa creasca, pentru a putea fi operata. In plus, de a actiona asupra mediului in care se instaleaza tumora in asa fel incat ea sa se “sufoce”.

“Am testat totul pe mine insumi”

H: Cu aceasta noua abordare este posibila vindecarea cancerului sau vorbim doar de prevenirea lui?

D: Pentru mine nu exista o ruptura intre a preveni si a vindeca. Un cancer este in acelasi timp si tumora, si mediul in care ea se dezvolta. Este un intreg. Si as vrea sa mai precizez aici ca aceasta viziune a importantei “terenului” pe care se instaleaza tumora nu este numai a mea, ci si a unora dintre cei mai importanti cercetatori ai cancerului de pe planeta, care au confirmat valoarea acestei abordari si au recunoscut ca ea constituie o innoire majora, in ceea ce priveste tratamentul cancerului in acest moment. In ceea ce ma priveste, ganditi-va la faptul ca eu nu eram un cercetator care studiaza pentru ca este pasionat de subiect, nici pentru ca eram platit pentru asta. Eu eram bolnav de cancer, tumora recidivase si acest lucru ma speria de moarte. Cercetarile mele trebuiau sa ia in calcul orice ipoteza care mi se parea viabila si m-am aruncat in aceste cercetari cu o determinare a carei miza era chiar viata mea. Am intrat si am studiat toate bazele de date asupra cancerului pe care mi le punea la dispozitie lumea medicala si la care aveam acces ca si cercetator, am maturat toata presa stiintifica a acelor ani, m-am pus la curent cu toate descoperirile de ultima ora, am verificat toate ipotezele aflate pe masa de lucru ale cancerologilor celor mai faimosi din lume. Am pus totul cap la cap, pentru ca erau informatii foarte dispersate, si astfel am reusit, dupa o munca uriasa care a durat ani de zile, sa formulez un fel de… doctrina anticancer. Am testat totul pe mine insumi, si daca acum sunt in viata si sanatos, acest lucru ma face sa sper ca ideile principale ale acestei doctrine sunt valabile, cel putin ca principii. In ziua in care am fost convins ca ceva fundamental s-a schimbat in evolutia bolii mele, am decis ca lucrurile aflate de mine pot fi utile multor bolnavi aflati in aceeasi situatie. A fost momentul in care am scris Anticancer, care este o carte foarte personala, caci cuprinde povestea mea, dar si una stiintifica, pentru ca acolo sunt rezultatele cercetarilor mele din tot acest timp.

“Pot spune fara teama de a ma insela ca exista un stil de viata anticancer”

H: Care sunt concluziile?

D: Ca este esential sa studiezi, sa pregatesti si sa ameliorezi terenul pe care se instaleaza cancerul. Si, contrar a ceea ce se credea pana acum, cancerul nu este o chestiune genetica in principal, ci o chestiune de stil de viata. Pot spune acum, fara teama de a ma insela, ca exista un stil de viata anticancer, care reduce substantial, pe de-o parte, riscul de a ne imbolnavi de cancer, pe de-alta parte, odata ce ne-am imbolnavit deja, creste substantial sansa de a reveni la o sanatate buna, de a ne vindeca definitiv de aceasta maladie, in asa fel incat ea sa nu mai recidiveze. Stiu ca prin ceea ce afirm, merg cumva contra curentului acceptat. Doctorii le spun femeilor ca daca mamele sau bunicile lor au avut cancer la san, atunci riscul lor este mai mare. Eu estimez acest risc la nu mai mult de 15%, restul de 85% fiind influenta mediului, a obiceiurilor alimentare, a stresului psihologic. Vreti o dovada? Ei bine, copiii adoptati la nastere au acelasi risc de a face cancer cu parintii lor adoptivi, nu cu parintii lor biologici, ceea ce inseamna ca determinanti sunt factorii de viata, nu factorii biologici. In China sunt regiuni intregi fara nici un caz de cancer. Credeti ca este vorba despre o gena asiatica? Nici vorba, pentru ca odata emigrati la Chicago, procentul de cancere al chinezilor este acelasi, foarte ridicat, cu al americanilor. Deci, este vorba despre stilul de viata in primul rand. Exista studii foarte serioase, care arata ca pentru cei nascuti dupa 1940 riscul de cancer este de trei ori mai mare decat al celor nascuti inainte de anul acesta, ceea ce confirma ipoteza mea. In secolul 20 totul s-a schimbat.

H: Care sunt factorii ce constituie acest “stil de viata” la care va referiti?

D: Foarte pe scurt, stilul de viata occidental este exact acela care favorizeaza aparitia cancerului. Mediul in care traim este incarcat cu cea mai mare cantitate de factori recunoscuti drept cancerigeni, care au existat vreodata pe planeta. Franta este al treilea mare consumator de pesticide dupa America si Japonia, si nu intamplator, statisticile cancerului au aceeasi ordine. Miile de produse toxice care exista astazi nu existau inainte. Acesta este un factor.

Miscarea – parte integranta a terapiei anti-cancer

Al doilea: alimentatia care cuprinde grasimi, zahar, carne, alimente industriale, surse de dezechilibru dezastruoase pentru sanatate, pentru ca animalele si agricultura sunt saturate cu produse chimice cancerigene. Apoi urmeaza alti factori fundamentali care, la un loc, creeaza mediul pentru dezvoltarea tumorilor, cum ar fi sedentarismul. Exista numeroase studii ce demonstreaza ca mecanismele de aparare ale corpului contra cancerului sunt stimulate direct de activitatea fizica. Nu trebuie sa faceti sport de performanta. Este suficient o jumatate de ora de mers pe zi, dar sa fie chiar in fiecare zi. Acesta este minimul. Tesuturile adipoase sunt principalul mediu de stocare al toxinelor cancerigene, excesul de estrogeni si testosteron care stimuleaza cresterea tumorilor, nivelul de zahar in sange, toate acestea contribuie la inflamarea tesutului si favorizeaza cancerul. Sportul le diminueaza. Dupa o operatie de cancer, activitatea fizica regulata diminueaza substantial riscul recidivei, iar studiile la care am avut acces dovedesc acest lucru. Odata cu chimioterapia sau radioterapia, trebuie inceput imediat un program de educatie fizica. Riscul unei recidive scade cu 75% in cazul acelora care fac sport in mod regulat. Personal, in timpul celor 13 luni de zile in care am facut chimioterapie, am alergat in fiecare zi. Evaluarea regulata a celulelor mele imunitare mi-a dovedit efectul miscarii asupra intregului sistem imunitar.

“Concentrati-va atentia catre interior”

H: Ce puteti sa spuneti despre factorul psihologic? Cat de important este psihicul in lupta contra cancerului?

D: Este un factor fundamental. De mii de ani, toate marile traditii mistice ale orientului ca si cele occidentale sustin ca este posibil sa tinem sub control mecanismele interioare ale fiintei, toata fiziologia corpului, prin concentrarea spiritului si a atentiei in interior. Vehiculul acestei concentrari este respiratia, care poate fi directionata oriunde in corp. Si meditatia. Sunt numeroase studii astazi care dovedesc faptul ca respiratia este una dintre cele mai bune metode de a reduce impactul stresului lumii contemporane asupra corpului nostru. La randul ei, meditatia este una dintre cele mai bune modalitati de a restabili armonia fiziologiei noastre si in consecinta de a stimula mecanismele noastre naturale de aparare. In Statele Unite exista programe de respiratie si meditatie pentru bolnavii de cancer, in sute de clinici oncologice. Rezultatele au fost evidente. Nimeni dintre cei care sufera de o boala cronica, nu numai cancer, dar si alte tipuri de boli considerate incurabile, nu ar trebui sa ignore acest adevar: a petrece timp, in fiecare zi, singur cu sine, a concentra toata atentia asupra propriei fiinte este un act de iubire fata noi insine. Este un demers enorm de important. Este conditia esentiala pentru a incepe sa armonizam fortele de vindecare interioare ale corpului.

H: Concret, cum ar trebui sa procedam?

D: Fara sa intru in detalii, poarta catre interior si catre controlul functiilor subtile ale corpului este, cum spuneam, respiratia. Asezati-va confortabil, cu spatele drept. Sunt suficiente doua adanci respiratii lente si profunde, insotite de toata atentia noastra, pentru a simti imediat ca ceva se destinde in interiorul nostru. Atentia insoteste apoi fiecare inspiratie, apoi se lasa purtata de o lunga expiratie a aerului care paraseste corpul. Apoi, pauza. Invatam sa ne lasam sa curgem in aceasta pauza, din ce in ce mai profund. Acolo, in aceasta pauza, vom descoperi ca suntem cel mai aproape de fiinta noastra intima. Apoi, la capatul acestei pauze, fara nici cel mai mic efort – in afara de acela de a ne focaliza atentia – o mica scanteie se reaprinde singura si declanseaza o noua inspiratie. Aceasta este insasi scanteia vietii, care este intotdeauna in noi, chiar daca nu suntem constienti de ea. A deveni constienti de aceasta scanteie inseamna sa suflam peste ea, sa o reaprindem. Atunci cand o descoperim pentru prima data, avem o adevarata revelatie. Invatam ca putem avea acces la ea in orice moment al vietii noastre, atunci cand avem nevoie sa ne racordam la sursa noastra de energie. Odata descoperit calmul si blandetea aflate la capatul expiratiei, vom reveni mereu la acesta sursa. Dupa putina practica, cum vom avea un moment, fie la coada la supermarket, fie intr-un blocaj de circulatie, vom profita pentru a ne intoarce acolo, in interior. Centrul respiratiei, situat la baza creierului, este sensibil la toate moleculele ce sunt schimbate in permanenta intre creierul emotional si organele corpului, inclusiv sistemul imunitar. Racordandu-ne la respiratie, ne apropiem de pulsatia functiilor corporale vitale si le conectam la gandire. Experimentele cu bolnavii care practica respiratia si meditatia au dovedit ca la capatul a numai opt saptamani dormeau mai bine, se simteau in mod clar mai putin stresati si aveau sentimentul ca viata lor devenise mai plina. Mai mult decat atat, la nivelul sistemului imunitar, celulele imunitare isi regasisera forma initiala, foarte eficienta in a lupta contra cancerului. Meditatia de origine asiatica si corespondentul ei european, rugaciunea, care in formele ei cele mai evoluate este tot un tip de meditatie, sunt cele mai la indemana mijloace psihologice de crestere a capacitatii corpului de a se apara. Ele conduc la armonizarea diferitelor niveluri ale fiintei, pe care eu o numesc “coerenta cardiaca”, adica racordarea creierului la inima.

“Oamenii cu o viata emotionala inhibata favorizeaza aparitia cancerului”

H: Psihologia de tip clasic poate sa ajute in vreun fel la cresterea acestei capacitati naturale a corpului de a se apara?

D: Cu siguranta. Si de aceea, asistenta psihologica specializata ar trebui sa functioneze in cazul tuturor acelora care se confrunta cu cancerul. Numai ca aceasta idee este recenta si abia acum descifram mecanismele psihologice care contribuie la declansarea bolii. Exista elemente psihologice comune multora dintre aceia care se imbolnavesc si acesta este un adevar statistic. Ca si in cazul meu, este vorba despre persoane care in copilarie nu s-au simtit complet acceptate sau care au suferit o trauma, cu parinti reci sau prea exigenti sau pur si simplu distanti. Ca sa fie acceptati de acestia, crezand ca astfel vor fi iubiti, acesti copii s-au conformat ei la maximum cerintelor, mai curand decat sa asculte de propriile lor dorinte. Ei sunt aceia care nu indraznesc sa se supere niciodata, care devin adulti “cu adevarat de treaba”, care evita conflictele si care-si ignora nevoile si dorintele, cu alte cuvinte, care refuza sa se exteriorizeze sentimental si senzorial.

“Marele secret este a trai in lumina”

In speranta de a-si asigura un confort emotional, ei isi investesc de multe ori fiinta intr-un singur aspect al vietii lor, acesta fiind serviciul, familia, afacerea, mariajul sau copiii. Punctul central de sprijin odata pierdut, in urma unui divort, a concedierii, a retragerii la pensie, durerea traita in copilarie se redesteapta. De multe ori este inca si mai distrugatoare, pentru ca exista impresia ca nu-i putem scapa, orice am face. Acest traumatism secund face loc sentimentelor de neputinta, de disperare, de abandon, care deterioreaza rapid echilibrul psihologic si corporal. Aceasta a doua lovitura venita la maturitate loveste devastator, exact in acelasi loc, iar edificiul psihic, apoi cel fizic, se prabuseste. Pacientii deprimati la varste adulte, cu o viata emotionala inhibata si incorsetata, manifesta o inflamare violenta la nivelul “terenului” pe care se instaleaza cancerul, favorizand astfel tumora. Nu este o presupunere, ci un fapt dovedit stiintific. Aici intervine psihologia clasica: a-i invata pe oameni sa gestioneze o situatie de criza. Nu stresul in sine ne ucide, ci felul in care raspundem stresului si sentimentelor de neputinta, de dezechilibru interior si de abandon care ne invadeaza. In ultima instanta, acest mecanism este unul emotional, generat de sentimentul lipsei de iubire. A iubi si a fi iubit este un reper absolut, un sprijin care impiedica dezechilibrul psihologic. A nu avea acest reper este echivalentul derivei.

H: Un sfat final?

D: Nu credeti niciodata in retetele-miracol, caci acestea nu exista. Nici nu asteptati ca statul sau industria alimentara sau laboratoarele farmaceutice sa descopere vreun medicament-minune. Actionati voi insiva. Luati-va in mana viata pe toate planurile, in ceea ce priveste alimentatia, miscarea, psihicul si mediul in care traiti. Nu trebuie sa renuntati la medicina conventionala, dar nici nu trebuie sa va bazati exclusiv pe ea, asteptand vindecarea. Puteti, prin mijloace foarte simple, care tin in primul rand de vointa voastra si de increderea in puterile propriului vostru corp de a se vindeca. Ajutati-va corpul sa se vindece! Corpul are nevoie de mangaiere si de blandete. Mergeti la masaj. Faceti sport. Si… nu va neglijati sufletul. Despre acesta din urma putini pomenesc atunci cand este vorba despre cancer, desi a avea grija de sufletul nostru este fundamental, pentru ca nu exista echilibru fizic fara cel sufletesc. Dati-va timp voua insiva, stati cu voi, imprieteniti-va cu corpul vostru si cu inima voastra, dati-va atentie, fiti blanzi cu voi. In felul acesta, corpul vostru va fi mai pregatit si mai puternic in lupta cu orice maladie. Nu e nevoie sa faceti un cancer pentru a avea grija de voi insiva, nici pentru a fi mai atenti la frumusete si la bucurie. Marele secret este a trai in lumina.

Horia Ţurcanu – Articol aparut in Formula AS

30/05/2012 This post was written by Categories: Stiri medicale No comments yet


Leave a Reply

Top